Cel mai trist lucru pe care l-am scris vreodată… UPDATE 29.07

…e că frate-meu e grav bolnav. A fost în comă, şi-a revenit, trebuie operat în curând. Aşa cum se întâmplă de obicei, intervenţia nu se poate face în ţară şi costurile ei sunt mult prea mari pentru posibilităţile noastre.

Aş lua-o cu începutul, dar nu ştiu care ar trebui să fie ăla. Pentru mine unul, începutul a fost acum o săptămână când ajunsesem aproape de Feteşti, mai aveam un pic până la Vamă, şi a venit telefonul ăla oribil, pe care toţi îl aşteptăm fără să ne dăm seama, ăla care îţi spune că s-a întâmplat ceva foarte nasol. A trebuit să fac cale întoarsă, Bucureşti-Craiova-Timişoara.

Pentru cine nu-l cunoaşte pe frate-meu, probabil că începutul e altul. Vedeţi voi, frate-meu nu face parte din categoria asta a jigodiilor mai mari sau mai mici. El nu e ca mine, un nenorocit cu mustrări de conştiinţă. Nu. El e chiar un om de-ăla bun, care nu ar face rău nimănui, care parcă nici nu are nevoie măcar să creadă în Dumnezeu ca să ajungă în Rai.

Click pentru toata povestea


Povestea e cat se poate de reala, iar personajele povestii sunt oameni ca mine si ca tine.
Din pacate, am dat tarziu de link, dar daca vreti sa ajutati, inca se poate.