Am o cunostinta (de sex feminin) care s-a hotarat sa procreeze la o varsta destul de inaintata - 40 de ani. Povestea intreaga e urmatoarea: Femeia, saraca lipita pamantului, putin plecata cu mintea, virgina pana la 39 de ani, il cunoaste pe un nene care o ajuta sa scape de problema. Nu stiu de cate ori a ajutat-o, cert este ca la un moment dat, doamna a ramas insarcinata. Domnul respectiv, insurat de felul sau, i-a zis sa nu pastreze copilul, pentru ca el n-are de gand sa-l recunoasca si ea va trebui sa se descurce singura si a plecat.
Acum, femeia era in dubiu. Sa pastreze copilul sau sa scape de el? Pana la urma, la indemnurile unora si altora, pe principiul "Fa-l mama, ca prea esti si tu singura", la 40 de ani, doamna in cauza a scuipat afara copilul.
Copilul, o fetita frumusica foc, a crescut mai mult din mila celor din jur. Haine primite de pomana, mancare putina si proasta, jucarii putine spre deloc, rechizite cu taraita... Dar, din fericire a fost suficient de isteata incat sa intre la liceu fara meditatii (ca de unde?), asa ca macar nu are viitorul total compromis. Dar copilaria a avut-o foarte trista, pe langa saracie si cu o mama foarte ciudata.
Oare era mai bine daca mama facea avort? A fost cinstit s-o traga si pe fi-sa prin noroiul ei de viata?
7 comments:
Poate ca a fost doar un gest egoist sau s-a lasat convinsa de "fa-l mama"... Din orice lucru poate iesi ceva bun sau ceva prost. Depinde de unde privesti lucrul respectiv. Si cam atat.
Cica o femeie avea odata 8 copii din care 3 surzi, doi sunt aproape de orbire si un dezechilibrat mintal. Femeia are sifilis si este insarcinata. Ar fi trebui sa renunte la sarcina? Ea nu a renuntat si l-a nascut pe Beethoven...
In viata lucrurile nu sunt deloc intamplatoare! Si ma conving de asta zi de zi.
@Onix - am vazut pe Discovery treaba asta cu Beethoven, dar cati copii se nasc cu probleme pana sa apara un geniu?!
@metalshrine: Eu privesc din perspectiva copilului. Mama si-a facut-o cu mana ei.
@Onix: Si daca nu iese vreun geniu din ea, oare o fi meritat tot chinul prin care a trecut (si inca mai trece)?
@samponel: M-ai innebunit cu Discovery :))
Sunt sigur ca pentru ea a meritat. Si merita in continuare! Si cu siguranta, cand fiica ei va ajunge "cineva" sau "undeva" mandria si lumina din ochii mamei vor eclipsa toti acei ani de greutati. Vom stii mai bine treburile astea cand vom avea si noi copii nostri. :)
E pacat de fetitza. Are totusi ambitie, daca reuseste sa faca fatza greutatilor de zi cu zi. Sa speram ca nu o strica anturajul de la liceu.
Dar ca sa raspund la intrebarea ta, nu a fost corect, sa fie tarata printr-o viata jegoasa. Orice mama isi doreste (teoretic) sa ofere copilului cei mai bun pe lume, tot ce n-a avut ea; sa tragi dupa tine un copil nevinovat nu e tocmai fair. Dar se presupune ca mama isi iubeste fetitza ...
@Onix: Nu cred ca se pune problema "CAND va ajunge cineva", ci mai degraba "DACA va ajunge cineva". Trebuie sa recunosti si tu ca e foarte greu pentru copiii din medii precare sa se ridice peste cei care chiar au avut o sansa. Iar exemplele sunt la fel de putine.
@T-Fish: Da... Eu in locul ei nu cred ca o faceam. Si asta tot pentru ca as fi iubit-o
Post a Comment