De ce ne mananca in cur?

Oficial, imi cer scuze pentru trivialitatea titlului. Dar n-am gasit vreun eufemism care sa poata exprima la fel de colorat sumbra realitate.
Plus ca n-am chef sa ma apuc sa scriu in parabole dubioase, cu un “el” sau o “ea”, pusi intr-o situatie virtuala si ireala si nici n-o sa va spun ca orice asemanare cu persoane reale e pura coincidenta. Nu, o sa fiu concreta, precisa si la obiect.

Fata, imi pare rau pentru tine, promit sa dau un rand de B52 (hai, fie, trei) pentru ca m-am apucat sa-ti spun povestea in acest mod total nesensibil, dar… Dar fara “dar”. Pur si simplu.

Ea (nu, nu-s chiar asa nesimtita sa-i dau si numele) se nimereste sa plece cu El la mare. Nu se cunosteau la inceput, dar au ajuns sa se cunoasta pana la urma. Destul de bine chiar, pentru ca, intorsi de la mare, Ea si El erau deja Ei.
Nu mai avea timp de mine, era mereu cu el. Peste tot cu el. La cico cu el, in club cu el, la cafea cu el. Ma mai suna din cand in cand sa-mi spuna cat de fantastico-fenomenal e sexul cu el.
Na, nu comentez nimic, chiar ma bucuram pentru ea, plus ca mai stiu ca asa e la inceput, ai sta 24/24 bot in bot cu el. Asa ca o las in pace si astept cu nerabdare momentul in care sa mai iesim si noi ca fetele, sa mai stam la o barfa si o cafea, sa mai cumparam o pereche de pantofi.

Bai, si ma suna. Din euforia totala in care era, de unde el era un deosebit, total altfel fata de restul, prietena mea trecuse de la extaz la agonie. Dupa trei saptamani de relatie extraordinara, el s-a gandit mai bine. Nu mai vrea relatia. E normal sa nu-ti mai placa cineva si sa vrei sa-ti vezi de viata da. Deci n-am nimic cu sarmanul om. Dar nu pot sa-l privesc cu ochi buni cand o vad pe ea cum se sterge cu servetele umede de tot rimelul pe care-l are pe fata.
Da mai, si a suferit fata. Mult chiar, nu mai iesea din casa, a slabit, nu mai vroia nicio relatie cu nimeni niciodata. A trebuit sa trag de ea o groaza sa nu se apuce sa-l sune. O tineam sub supraveghere permanenta. O taram dupa mine weekend dupa weekend la mare, orice, doar-doar n-o mai sta singura si nu s-o mai gandi la el.

Eh, incetul cu incetul fata mea a inceput sa-si mai revina. Tot nu mai vroia relatii, dar macar incepuse sa mai manance si ea un sendvis pe zi. Ca o paranteza, parerea mea e ca daca vrei sa-l uiti pe un el (oricare ar fi el), trebuie sa-ti gasesti un alt el. Ma rog, ea nu era de acord cu mine.

Asa, si ziceam ca incepuse sa-si mai revina.

Cand, intr-o zi, ma suna. In culmea fericirii din nou, se intalnise cu el intamplator prin oras si o invitase la o cafea. Toate cele X luni in care ma chinuisem sa i-l scot din cap, se dusesera pe apa sambetei. Dar ce era sa-i fac? Oricum n-aveam de unde sa stiu daca ce o sa se intample o sa fie de bine sau de rau.
Si isi reiau relatia, iar euforie, iar extaz, iar 24/24 bot in bot cu el. De data asta a durat o luna pana cand domnul si-a amintit ca el nu vroia, de fapt, o relatie cu ea (nu-mi cereti sa va spun de ce nu vroia, ca nu stiu). Iar plansete, iar foamete, iar hibernare la lumina becului chior al veiozei de langa pat. Tot nu puteam sa am ceva impotriva lui. Ma gandeam ca poate si el e putin haotic si pierdut in spatiu si nu stie ce vrea.

Da, cateva luni mai tarziu, iar reusisem sa i-l scot (putin) din cap. Din fericire pentru ea (si pentru mine), nu s-a mai intalnit intamplator cu el pe strada, n-a mai invitat-o la o cafea, viata ei o luase pe un fagas (apropo, ce inseamna “fagas”?) normal. Ba chiar si-a gasit si ea un baietel care nu era atat de nehotarat si cu care se intelegea chiar bine. Imi placea de el. Toate bune si frumoase, trecuse cam un an de la a doua despartire de haotic.

Cand, ce credeti? O suna! Da, dupa un an, o suna. S-o invite la cafea. Si ea ce face? Se duce. Se duce ca tuta! Si el o saruta. Si ea ce pricepe? Ca el regreta ca s-au despartit. Si ce face? Se desparte de tipul cu care era si incepe sa se vada iar cu ala. Eu deja faceam crize de nervi si spumele marii, pentru ca stiam unde o sa ajunga, plus ca daduse vrabia din mana pe cioara de pe gard (nu, nu era tigan).

“Fata, jur ca daca iar te lasa asta, io nu ma mai bag!”
“Nu, nu, ca nu se mai intampla asa. Simt io”

Simt io?! Ok, am stat in expectativa si am aflat (3 saptamani mai tarziu) ca iar s-au despartit, ca instinctul ei de fata mare o inselase.
Aceeasi poveste, aceleasi plansete. Pana la urma se impaca cu tipul ala ok, caruia ii dadusem si eu acordul. Credeam ca pana la urma se potolise.

Stiti ce s-a intamplat azi dimineata? Da! A sunat-o s-o invite la o cafea! Credeti ca ghiciti ce-o sa se intample?! Credeti ca peste 3 saptamni – 4 maxim o s-o lase iar cu ochii in soare sau luna? Credeti ca iar o sa ia forma patului? Nooooo! In niciun caz!

Si acum stau si eu si ma intreb. De ce ne mananca in cur? De ce sa iesim cu el la cafea, cand stim unde o sa ajungem? Jur ca poti sa dresezi si maimute sa nu mai faca lucruri care stiu ca le fac rau! – No offence, girl, nu era o comparatie. Cat de greu e sa-ti impui: “Bai, trezeste-te, nu e ca-n filme, n-o sa fie happy end cu el”?!

PS: Nu va apucati sa ma luati pe sus ca povestesc despre problemele oamenilor de la mine putere. Am acordul ei. In schimbul a 3 B52. Adica a B156
PS2: Nu vorbesc de felul meu cu “fata”, e doar licenta poetica.