Unii ar spune ca sunt emo. Eu spun ca am fost in pauza. N-am mai anuntat pe nimeni, nici macar n-am mai trecut pe aici sa vad ce se mai intampla. N-am mai deschis pagina de blogger, n-am mai citit comentarii, nu m-a mai interesat daca se poate comenta la posturi sau nu, daca radu2k a mai intrat si a mai scris el ceva, daca lumea a mai venit pe-aici macar din curiozitatea de a vedea daca a aparut ceva nou.
Mi-am propus acum ceva vreme sa nu mai pun mana pe tastatura decat atunci cand sunt in pasa buna.
Asa ca n-am vrut sa mai scriu despre politica, sa dezbat daca pleaca Boc, daca Dan Diaconescu o sa fie presedinte, daca au gasit-o pe Elodia si alte asemenea.
N-am vrut nici sa scriu despre dezastrul de la maternitatea Giulesti, despre copilasii care au murit chiar inainte de a-si da seama ca traiesc. N-am vrut sa va spun ca mi s-a rupt sufletul, ca imi venea sa ma urc in masina si sa pun o bomba in spitalul respectiv, sa nu mai ramana nimic din el.
N-am vrut nici sa scriu despre jegurile de oameni care te lovesc atunci cand esti la pamant, care nu au respect nici fata de ei insisi, sa nu mai vorbim despre respectul fata de durerea sufleteasca a celor din jurul lor. Nu, n-am vrut sa va povestesc de oamenii ahtiati dupa bani, care ar fi in stare sa calce pe cadavre pentru ceea ce pare in zare a fi un banut lucitor, dar poate fi la fel de bine un nasturas auriu.
Si nu, nu s-a intamplat nimic iesit din comun in viata mea, sunt doar scarbita de ceea ce vad in jurul meu. Si n-am vrut sa va scriu despre asta. Vreau doar sa va scriu despre lucruri amuzante. Si n-am putut.
Si acum luati de ascultati.
