Chelnari, fiti creativi cu notele de plata!

Imaginati-va ca mergeti la o terasa si comandati o cafea. Stati linistiti, beti cafeaua, ascultati niste muzica, va avantati in discutii parapsihologice cu colegii de masa si va simtiti bine. Insa, cum orice lucru are un inceput si un sfarsit, dupa-amiaza sau seara la terasa se incheie si ea - cu o nota de plata. Ca orice om cumpatat, inainte de a plati consumatia,cititi ce scrie pe nota, faceti niste adunari si ajungeti la o concluzie. Mai ales daca sunt mai multe persoane la masa si se merge pe principiul “platesti ce consumi”. Si ce vedeti pe nota de plata? O cafea – 10 lei. Apa pentru cafea – 2 lei. Cafeaua macinata– 4 lei. Zahar – 1 leu. Suma totala cafea 17 lei. Asa-i ca n-ati plati in veci o astfel de nota? In care vi se cere sa platiti atat produsul finit, cat si ingredientele pentru produs?
Bun. Si acum, sa trecem de la imaginatie la realitate. Duminica seara m-am dus si eu, ca tot omul, sa vad finala Campionatului Mondial la o terasa. Sunt mare fan Spania si speram sa castige.Dar nu despre asta vorbim acum. Fiind singura fata intre baietii veniti sa se uite la meci, va puteti imagina cat de usor s-a decis ca eu sa fiu soferul desemnat, pentru ca ei sa poata sarbatori in toata splendoarea sa regalul fotbalistic, jocul cu mingea rotunda, confruntarea intre toreadorii nebuni (pentru asta vreau copyright) si portocala mecanica. Asa ca m-am vazut nevoita sa-mi comand o limonada cu apa minerala in locul obisnuitelor baxuri de bere, sticle de whiskey si lazilor de vodka (glumesc, nu-mi plac berea si whiskey-ul, iar la vodka am alergie.) Ca nota de subsol, nu-mi comand niciodata limonada cu apa plata, pentru ca sunt convinsa ca e facuta cu apa de la robinet si nu vreau sa platesc x lei pentru apa de la robinet, multa sare de lamaie si un pliculet de zahar. Vine limonada, beau limonada, ma uit la meci, mai beau limonada, ma mai uit la meci, mai beau limonada, meciul se termina, sunt fericita ca a castigat Spania, dar dezamagita ca nu s-a ajuns la penalty-uri, cerem nota si ne apucam de calcule.
Ce vad pe nota? Pe langa multe beri si alte lucruri comandate, vad limonada mea plus 2 sticle de apa mineral la jumatate de litru. O chem pe domnisoara chelnarita si o intreb frumos de unde au aparut acele 2 sticle de apa minerala pe care nu le-a comandat nimeni. Raspunsul vine imediat, putin timid si vag speriat: “Pai ati cerut limonada cu apa minerala. Noi, de obicei, o facem cu apa plata. Asa ca a trebuit sa va pun pe bon si apa minerala din limonada”.Mai pe scurt, discutia a mers in directia “Daca imi aduceai limonada cu apa plata, era cu apa de la chiuveta, de nu trebuia s-o platesc?” sau “Dar in meniu de ce nu scrie asta?” sau exemplul dat mai sus, cel cu cafeaua.
"Vai, imi pare rau, dar asa este la noi. Nu eu decid, nu eu am ce sa fac, nu eu, nu eu…”
Nici din discutia ulterioara cu “seful de sala” nu m-am putut lamuri daca greseala chelnaritei a fost ca a adaugat apele in plus si aiurea la nota de plata sau ca nu mi-a zis de la bun inceput ca o sa ma coste mai mult. Atata doar ca apele nu (mai) trebuiau platite.
Cert este ca saptamana viitoare, intr-o dupa-amiaza cu soare, o sa ma duc la aceeasi terasa, o sa-mi comand aceeasi limonada cu aceeasi apa minerala si o sa analizez din nou nota de plata. Si tot asa, pana cand o sa vad acolo pe nota DOAR limonada, nu si apa minerala, lamaia, samburii din lamaie, detergentul cu care a fost spalat paharul, banii de buzunar al copilului barmanului. Asa sa ne-ajute Dumnezeu!