Neinvaziv

Daca tot m-am apucat sa va povestesc despre mirajul primei intalniri, si cam care e atitudinea mea in situatii de gen, numar si caz, zic eu asa ca ar merge sa va mai povestesc una.

Noaptea in club. Deziluzionata dupa o relatie total esuata, o iau pe o prietena de-o aripa si hai in club. Mai un cocktail, mai o muzica, mai trece timpul.
In club, ca de obicei, un numar infinit de lesinati, care mai de care. Texte rasuflate, de genul “Vrei sa te duc eu acasa, ca am Passatul parcat in fata?“, priviri libidinoase, niciunul nu stia ca eu o terminasem de tot cu barbatii si ca ma pasteau lesbianismul sau/si calugaria.

Cand, din neant, apare un el, dubios de finut. Care ma abordeaza dubios de deschis si se comporta dubios de natural.

“N-as vrea sa te stresez, vad ca n-ai fost interesata de niciunul dintre cei care te-au abordat. As vrea doar sa stam de vorba“.
Wow! Nu tu “Pisi, te-a durut cand ai cazut din cer?“, nu tu “Crezi in dragoste la prima vedere? Nu? Atunci mai treci o data“, nu “Moama, ce buna esti ce te-as [...]“
Asa ca vorbim. La sfarsit nu-mi cere numarul de telefon ca sa nu fie invaziv, imi cere doar id-ul de mess.
Wow! L-am apucat pe Al de Sus de un picior!

Vorbim pe mess, stabilim o prima intalnire si trecem la treaba (la treaba cu prima intalnire!).

Unde a avut loc prima intalnire?
La un restaurant, in podul unei case, unde am stat 2 ore la o masa de lemn, pe niste scaune de lemn, ca sa tragem de niste sucuri.
Apropiere: 0, Intimitate: 0, deci, epic fail.
In fine, trec peste asta, zic, “n-o vrea baiatul sa fie invaziv“

Toata seara nu a vorbit decat el. Daca am legat 3 fraze in aproape 2 ore e mult. A vorbit incontinuu. Dar mai ales, a vorbit despre niste lucruri total neinteresante. In sinea mea, cascam intr-o veselie si ma gandeam ce bine ar fi cu un amic la shopping in mall.
Trec cele aproape 2 ore si ne pregatim sa ne indreptam fiecare catre casa lui. Se duce ostentativ sa plateasca EL (de parca m-as fi inghesuit eu sa platesc la prima intalnire) si plecam.

Afara era frig pentru ca era iarna. Da,da… Frig de cod galben, panica si isterie, adica aproximativ -3, -4 grade. El pe partea lui de trotuar, eu pe partea mea.
La un moment dat, ma intreaba daca imi e frig. Initial am crezut ca e retorica intrebarea, dar el astepta un raspuns. Da, imi era frig, normal ca imi era frig! Asa ca ma ia de mana… Isi gasise pretextul perfect (?).
Mai mergem noi ce mai mergem, cand iar ma intreaba daca mi-e frig. Ma uit putin cu teama la el ca sa ma asigur ca nu are decat doua maini, dupa care ii raspund ca da.
Si atunci replica replicilor! Dumnezeul replicilor! Replica suprema, atotstiutoare si omniprezenta! EA!
“Aaa… c-c-cred c-c-ca s-s-stiu eu c-c-cum s-s-sa t-t-te inc-c-calzesc. Aaaa… Inc-c-chid-de ochii.“
Ii arunc o privire lunga. Nu se poate sa fie atat de pampalau! Deci nu se poate! Mi se pare mie!
In fine, inchid ochii si…. si ma trezesc cu un pupic pe buze. Da, da… Un pupic de genul “Daca ma saruta data viitoare”!
Deschid ochii si-l vad cum se uita foarte mandru (de el) la mine. Ma ia iar de mana si plecam mai departe.

Intalnirea a mai durat cam 4-5 minute, dupa care m-am intors la ura fata de barbati si la gandurile mele de lesbianism sau/si calugarie…