Siguranta si incredere

Ce poate sa faca bucuresteanul de rand intr-o dimineata de duminica? Da, ati ghicit (?), sa se perinde prin tiganie si jeg, mai precis prin Obor. Sau cel putin, asa am facut eu ieri dimineata.

Cu geanta pe umar, de care ma tineam de parca as fi avut inauntru Sfantul Graal, incercam sa ma strecor fara sa atrag atentia printre oamenii de culoare care faceau si ei un ban cinstit vanzand telefoane furate de la cei putin mai neatenti. Stiu eu din tineretile mele, ca in astfel de locuri nu trebuie sa atragi atentia. Asa ca ma pregatisem de acasa. Cu hainele de scandal pe mine, incercam sa ma incadrez in peisaj. Niste UGG-uri oribile, pe care in mod normal nu le port prin oras, pentru ca mi se par de prost gust, o pereche de blugi vai de mama lor, introdusa adanc in sus-numitele UGG-uri, o bluza amarata si o haina. Haina sa zic ca ma mai dadea de gol, pentru ca nu detin in posesie paltoane de prost gust sau gecute sclipicioase de cocalarite.
Nu vreau sa credeti ca discriminez, nu am ceva cu tiganii. Era o pura intamplare ca toti cei care vindeau telefoane furate erau negriciosi, cu haine jegoase pe ei si vorbeau cu “Haoleo”.

Dar unde vroiam sa ajung… La sfarsitul slalomului meu printre dubiosi ma trezesc fata in fata cu un domn politist, zambitor, care saluta pe toata lumea pe strada si impartea niste fluturasi, pe care, cred eu, era mentionat cate a facut Politia Rromana pentru cetateni si de ce ar trebui sa avem incredere in ei…
Spiritul meu justitiar nu s-a lasat bagat intr-un colt si a inceput sa urle in mine: “Fataaaa, fa ceva, zi ceva, nu mai sta ca tuta!”. Asa ca a trebuit sa ma conformez cerintelor Eului meu rasculat si m-am adresat politicos domnului politist.
“Nu va suparati”, zic eu, “dar nu credeti ca ar fi mai bine sa treceti dvs. usor drumul si sa mi-i saltati pe toti domnii aceia care vand bunurile altora?”.
Domnul politist renunta pentru o secunda la zambetul tamp de plastic pe care-l afisa cat impartea fluturasii si se uita nedumerit la mine. “Ha?!”.
“Da, da”, zic eu, “daca va uitati vis-a-vis, o sa vedeti o gramada de tigani (pardon) care vand telefoane furate.”
“Aaaa, stati asa domnisoara”, intervine el din nou cu zambetul de plastic, “avem o campanie in derulare, lucram la acest aspect bla-bla-bla, nu va faceti griji, Politia Rromana face si drege si bla-bla-bla”.
Am refuzat sa mai ascult discursul aproape politic al domnului zambitor cu mustata, l-am lasat vorbind si am plecat intrebandu-ma de ce am mereu accese de genul asta de justitiarism? Oricum nu rezolv nimic…

Si parca asta e atitudinea corecta, nu? ”Oricum nu rezolv nimic”