Nu mai merg cu mijloacele de transport in comun de ceva vreme. Nu sunt fitoasa, nu prefer sa stau in masina in trafic, in loc sa ma deplasez cu metroul, insa in destinatiile mele curente, metroul nu este o optiune. Dar foarte multi ani, pana sa descopar “masina mica”, am mers cu RATB-ul. Sa stabilim de la bun inceput. Nu sunt o persoana foarte ordonata si atenta. Dar niciodata, in povestea mea de dragoste cu RATB-ul nu mi s-a “ciordit” nimic de prin geanta. N-am pierdut telefoane, acte, portofele. Si asta in multi ani de inghesuiala cu oameni mai mult sau mai putin dubiosi.
Dar unde vroiam sa ajung? Acum vreo 3 luni mi se intampla sa merg cu metroul. Ma urc in el la Aurel Vlaicu, ma dau jos la Unirii. Ora 12-1, nu mare aglomeratie. Imi fac treburile si dau sa ma intorc la Aurel Vlaicu. Cand sa cumpar o cartela, ia portofelul de unde nu-i. Da, niste oameni draguti s-au gandit ca am geanta prea grea si ca daca n-as mai avea portofelul poate nu mi-ar mai rupe umarul. Nervi, panica, agitatie. Bani de cartela – ciuciu.
Eu: Nu va suparati, am si eu nevoie sa ajung undeva cu metroul, dar mi s-a furat portofelul si nu mai am niciun ban sa-mi cumpar cartela
Doamna de la cartele: Vai, ce rau imi pare… aveati multi bani? Acte? Vai, ce rau imi pare. Haideti, treceti.
Nu stiu daca m-a salvat faptul ca eram imbracata ca pentru munca si nu paream genul care sa incerc sa fraieresc Metrorex-ul de 2.5 lei, sau care a fost motivul, cert este ca m-am putut indrepta catre destinatia dorita.
Panica mare nu era ca aveam niste multi bani in portofel, ci ca in portofel aveam cartea de identitate, permisul, talonul de la masina, toate cardurile, toate cartile de vizita samd. Neavand niciun act de identificare (pasaportul era si el expirat), degeaba aveam eu bani in conturi. Scoate-i daca poti cand nu mai ai identitate. Chiar ma simteam a nimanui.
Cateva zile am trait din imprumuturi pe la prieteni, mila celor din jur samd, pana cand 2 angajati REBU mi-au gasit portofelul cu actele si mi l-au adus acasa. Oamenii si-au primit fericiti recompensa, eu aveam din nou identitate.
Ce am invatat eu din experienta asta? Se pare ca nimic, pentru ca… o luna mai tarziu, cand mi s-a intamplat sa merg din nou fara masina, am ramas iar fara portofel. Aceeasi situatie, aceleasi acte, dar fara bani si alt portofel. Singurul lucru pe care mi l-am insusit dupa prima experienta nefasta a fost ca nu e bine sa ai cash la tine. Asa ca n-aveam. Dar la fel, scoate bani din cont daca mai ai cu ce.
Sperand ca se va ivi din nou un domn dragut de la REBU care sa-mi returneze identitatea, am asteptat. Si am asteptat. Si tot asa, traind din imprumuturi si din mila celor din jur. Pana la un moment dat cand am tras eu concluzia ca nu se mai poate si m-am dus la politie sa-mi fac alt buletin (pe care tocmai il innoisem cu o saptamana inainte, pentru ca expirase si in mod suprinzator, aratam chiar bine in poza). A doua zi dupa ce am inceput acest demers, ma suna o domnisoara de la ING, ca mi-a gasit o doamna portofelul si ca sa ma duc sa-l ridic.
Schema era urmatoarea. Doamna de la REBU a gasit portofelul si vazand ca am un card ING in portofel, s-a gandit sa se duca la banca si sa-mi ceara datele, pentru a ma suna. Domnisoara de la ING a refuzat, in mod etic si moral, sa-mi dea numarul de telefon pe mana unei necunoscute si i-a zis doamnei ca ma suna ea. Am ajuns la ING, dar doamna nu lasase portofelul domnisoarei, ci doar un numar de telefon, pe care sa fie sunata cand ajung eu. Dupa un telefon si cateva minute de asteptare, doamna a intrat triumfatoare inauntru si m-a rugat sa o insotesc afara, unde a urmat urmatoarea discutie:
Doamna de la REBU: V-am gasit portofelul.
Eu: Vai, dar va multumesc.
Doamna de la REBU: Stati asa, cam cat valoreaza portofelul acesta pentru dvs.?
Eu: Poftim?
Doamna de la REBU: Mai pe scurt, cat imi dati sa vi-l dau inapoi?
Eu: Am 40 de lei la mine.
Doamna de la REBU: Prea putin.
Eu (deja nervoasa ca ma ia de proasta si grabita, pentru ca aveam masina putin parcata “pe dos” cam in mijlocul drumului): Atat am, atat va dau, si chiar daca aveam mai mult, nu va dadeam. Ii luati pe astia si imi dati portofelul si va faceti cu 40 de lei, sau nu ii luati pe astia, tineti portofelul, nu va faceti cu niciun ban, iar eu sun la politie ca mi-ati furat portofelul si ca ma jecmaniti sa mi-l dati inapoi
Si mi l-a returnat.
Ce am invatat eu din experienta asta?
1. Ca n-o sa am niciodata un buletin in a carui poza sa arat bine (pe cel declarat pierdut a trebuit sa-l returnez politiei, iar in cel nou iar nu arat stralucit)
2. Ca nu mai umblu cu actele la mine, ci doar cu copii. Sa-mi dea amenda cine-o vrea, o platesc cu placere.
3. Ca e bine sa ai doua carduri pe acelasi cont, unul in portofel si unul acasa pentru situatiile in care cel din portofel cade in mainile rau-facatorilor.
De ce am scris acest articol? Pentru ca tocmai ma pregatesc sa ma urc in metrou la Aurel Vlaicu si sa ma dau jos la Unirii si am avut un flashback.
Va anunt cand ma intorc daca mai am portofelul sau nu.
LE: M-am intors cu el cu tot. Oficial sunt fericita 
12 comments:
cat tupeu pe aia…2 suturi in fund atat ii dadeam…..
Deci, nu te mai urca la Aurel Vlaicu, acolo se intampla ceva ciudat…ramai fara portofel.Din cauza de gasca bine organizata experta in subtilizat portofele.Mai ecxact: portofelul tau;)
1. ai ghinion si esti neatenta
2. o bateam pe aia de la rebu
3. in drumul meu cand mergeam in centru si nu aveam masina, luand 112 din baneasa pana la metrou la aurel vlaicu se ciordea dar vedeai abia cand te dadeai jos, acum nu stiu cum mai e :D
p.s. mare grija la tigani, aia sunt raul, eu cand ii vad casc bine ochii…
apropo…maine poimaine sa nu te fure si pe tine :lol:
Merg cu placere in toate mijloacele de transport in comun din tarile “civilizate” prin care mai ies si eu “la aer”. Vineri, sambata si duminica voi lua din nou la pas Berlinul, cu un abonament de o zi si mult spatiu pe memoria aparatului foto. Pot merge acolo si la miezul noptii si sunt in siguranta.
La noi in Romania am mers ultima data cu tramvaiul acum 2 ani cred. Iarna. Dupa ce am inghetat bine in statie, am stat ca pe ace atenta sa nu ma buzunareasca vreun “colorat”. Se pare ca nu e zi de la al de sus sa nu dai de vreunul la “munca”. Aveam laptop, portofel cu niste cash, carduri, acte etc. Din fericire nu era nimeni de “tura” la buzunareala, asa ca am iesit senina totusi.
Pe ruta care m-ar duce pe mine acasa e plin de tigani, pentru ca finalul de linie e la ei in periferie. Deci sa te tii mirosuri si “pericole”.
Si acum te intreb eu: DE CE SA RISC?
Asa ca am zis “la revedere” sistemului nostru public de transport si ma fatai prin oras cu caruta personala. Chiar daca stau la semafor, e cald sau racoare (dupa necesitate), nu ma inghesuie nimeni, ascult muzica buna si sunt departe de orice pericol de a mi se suti chestii valoroase.
Se pare deci ca tre’ sa renunti la aventurile astea :)
@Dojo: sincer, renunt cu cea mai mare placere la ele.
Sa astept si eu pe cineva de la REBU sa vina cu CD playerul de la masina? :) )))
@shogun: nu te impiedica nimeni sa astepti :lol:
deci esti super norocoasa vanda. sa ramai fara portofel de doua ori si sa il primesti inapoi. toata drama e pt acte, sunt prea putini oameni care se plimba la ei cu milioane cash. eu personal, n-am cash nici sa trec strada.
am patit-o si eu acum cativa ani, m-am imbatat prin oras cu niste prieteni si mi-am pierdut portofelul. evident ca nu l-am mai gasit si a trebuit sa imi fac buletin si card nou.
la banca, mi se cere buletinul: “doamna, am pierdut portofelul cu actele, nu am”. aveam pasaport, pe care nu mi l-au recunoscut, “ca e special pentru extern”.
la politie am stat ore intregi la coada, era vara si erau niste mirosuri teribile.
ce zici tu vanda, sa nu mergi cu actele la tine, nu e foarte ok, cine stie cand iti trebuie ceva. doar certificatul de nastere il tin acasa, in rest buletinul, permisul, cardurile, carnetul de student si legitimatiile de transport le am la mine non-stop.
Nu am pierdut niciodata asa ceva si nici nu mi s-a furat, dar ma verific in mijloacele de transport in comun mereu. Putina paranoia nu strica uneori. =))
Ma rog… eu am mereu macar cartea de alegator acasa si daca e ceva si a casiera mai draguta, in cazuri extreme stiu ca pot scoate bani din banca.
@parintele: din pacate, prima data cand mi-au furat portofelul aveam ceva milioane cash in el… si niste cativa euro. Cat despre faptul ca nu merg cu acte la mine, o sa-mi asum riscul. Am copii dupa buletin si permis si cartea de alegator in original. Sa ma duca la sectie sa ma identifice daca vor. si da, si eu consider ca am fost foarte norocoasa ca mi-au returnat actele :)
@DianaEmma: nu strica NICIODATA putina paranoia :lol:
Cat tupeu pe cucoana care ti-a gasit portofelul :) si tocmai ma gandeam ca uite ca mai exista si oameni de buna credinta …
Post a Comment