O zi din viata unui corporatist roman

Si iata ca iar e dimineata si iar suna alarma de la telefon. Corporatistul roman (denumit in continuare CR, pentru o oarecare lejeritate in citire) intredeschide ochii si incearca sa-si dea seama ce zi e. Se uita la telefon, ii da snooze si se intoarce pe partea dreapta. 5 minute mai tarziu telefonul isi face din nou datoria, asa ca CR depune un efort inuman si deschide ochii de tot. Se uita prin camera, se uita din nou la telefon si scarpinandu-se incet pe burta se ridica in fund pe marginea patului.
2 secunde mai tarziu isi face curaj si se indreapta catre baie unde urmeaza ritualul dusului de dimineata, dar nu inainte de a se spala pe dinti cu periuta lui electrica. Gelul de dus are o aroma puternic sportiva. E pentru barbati energici si activi. Deja se simte mai energic si activ. Termina repede dusul, isi pune prosopul in jurul braului si iese din baie, purtand un stol de aburi dupa el.

Fiind total invigorat, incepe sa-si faca in cap programul pentru ziua in curs, in timp ce-si trage energic pantalonii pe el. Concluzioneaza ca din cele 8 ore de munca legale, 5 vor fi dedicate sedintelor si inca 2 unui training. “Shit, la naiba! Iar stau pana la 10 la birou”, isi spune el in gand, mirandu-se gratuit ca in fiecare dimineata ca iar o sa stea pana la 10 in fata calculatorului la birou.
Programul fiind facut iar pantalonii fiind trasi, deja prietenul nostru, CR, se indreapta catre living (in care este evident incorporata si bucataria) ca sa-si bea cafeaua la filtru. Constata insa ca nu mai are timp, asa ca isi trage geanta cu laptopul pe umar, isi ia cheile de la masina din castronelul de pe bar si iese din casa.

Ajunge la birou la ora 9 fix, le saluta pe fetele de la receptie si se indreapta catre birou.
In drumul sau, se intalneste cu colegi, se saluta cu ei, mai schimba doua-trei vorbe, afla ca nevasta unuia este insarcinata, ca seful iar isi face de cap cu tipa de la contabilitate (desi e total “against company policy”) si multe altele.
Cu toate aceste informatii necesare stocate in cap, prietenul nostru, deja ajuns la biroul sau, isi deschide laptopul. Stiind ca probabil va dura cam un sfert de ora pana ce laptopul lui va fi total functional, isi ia pachetul de tigari si se duce la colega cu care se intelege el mai bine si ii spune suav “Hai fata sa te scot la o cafea sa vorbim de proiectul X”. Fata trimite mailul pe care tocmai il scria cand a fost acostata in mod placut de coleg isi ia si ea pachetul de tigari si cana si se indreapta catre bucatarie.
Cu cafelele aburinde, cei doi ajung la locul de fumat unde isi aprind imediat o tigara si incep sa discute despre proiectul X.
Dupa doua tigari fumate, CR isi da seama ca e deja 9 si 25 si ca la 9 jumate are un meeting foarte important, pentru care s-a pregatit toata saptamana. Si cum clientul nu poate astepta, incheie scurt discutia despre proiectul X, o ia pe fata pe sus si ii spune “Shit, la naiba! Iar intarzii”.
Dar nu intarzie, ajunge la sedinta, sedinta este incununata cu succes, clientul se declara multumit si iata cum se da cu pixul pe niscaiva hartii foarte importante, care cica se numesc contracte.

Si asa se scurge ziua pana pe la ora 12, cand e pauza de pranz si CR-ul nostru pleaca impreuna cu toti ceilalti CR catre restaurant/cantina. Pauza de masa trece repede, mai afla doua trei barfe, se mai povestesc 2-3 intamplari, unul dintre CR se plange de un coleg si jura ca imediat ce se intoarce la birou il baga in sedinta… si iata-l din nou la birou. Si ziua se scurge in continuare la fel, pana la ora 5 cand se incheie si sedintele si trainingurile, iar prietenul nostru se poate aseza in sfarsit la birou pentru a-si face treaba.

Se constata in task-barul sau 3 exceluri deschise, 2 prezentari PP, rapoarte scoase din programul in care lucreaza firma lui si Outlookul. Cu alt+tab, prietenul nostru jongleaza cu gratie si stil ferestrele, isi ia informatii de colo pentru a le scrie dincolo si creeaza astfel lucruri minunate.
La ora 7 ii suna telefonul. Dar fiind pus pe silent (asa a ramas de la meetinguri), nu-l aude. Jongleaza in continuare cu ferestrele, alearga tastele de pe tastatura cu degetele si infaptuieste alte lucruri minunate.
La ora 8 si jumatate este trezit din jocul creatiei de colega de dimineata care-l intreaba daca mai sta. Normal ca mai sta. Colega pleaca iar el se intoarce in lumea lui.
Pe la ora 9 se uita la telefon si constata ca are 3 apeluri nepreluate. Suna inapoi. Era un prieten care il invita la o bere. Dar e nevoit sa-l refuze pe prieten cu niste cuvinte goale, in timp ce mintea lui face piruete intre tabelele de excel.

La ora 10, dupa a sasea cafea (ca doar deh, vorb-aia: e voie maxim şasã) isi da seama ca ar cam trebui sa se indrepte spre casa. Inchide laptop-ul, si-l pune in geanta, pune geanta pe umar, stinge lumina si pleaca. Se urca in masina, ajunge acasa, nu mai face dus pentru ca e rupt de oboseala si se culca…

Si iata ca iar e dimineata si iar suna alarma de la telefon. Corporatistul roman (denumit…

O sa radeti. Dar viata prietenului nostru nu e trista. Prietenul nostru adora ceea ce face. Ii plac sedintele, clientii, negocierile, prezentarile, sa se joace de-a artistul cu un PP. Si din nou o sa radeti, dar prietenul nostru CR are in mare parte grija ca noi sa ne putem bucura de viata noastra, ne ofera produse, servicii, ne bucura ochii cu cate-o reclama bine facuta, scrie un articol inteligent intr-un ziar sau pur si simplu este omul din spatele celor care ne ofera cele de mai sus.

Asa ca vreau sa le multumesc corporatistilor romani pentru pasta de dinti pe care o folosesc regulat, pentru consultanta pe care mi-o ofera atunci cand am nevoie sau pentru reclamele de Craciun la Coca Cola.