Da, a fost frumos… V-ati vazut, v-ati placut, v-ati iubit, pana cand… nici nu mai conteaza pana cand “ce”. Nu mai conteaza ca a plecat el sau ca l-ai gonit tu. Nu mai conteaza daca a plecat singur sau cu alta. Nu mai conteaza nimic.
Acum nu mai e. Si tu? Tu ce faci?
Pai uite ce faci:
Daca ai fost fata desteapta si nu ti-ai lasat balta toate cunostintele pentru el, ai putea sa pui mana pe telefon sa-ti suni o prietena. Iesiti in oras, vorbiti, plange-te, varsa-ti amarul. Nu tine nimic in tine. O sa vezi ca pe masura ce te descarci o sa constati ca dracu’ nu e chiar atat de negru.
Asta pana te intorci acasa… A fost bine sa iesi in oras, te-ai simtit mai bine. Dar acum ajungi iar acasa, intre peretii goi, unde fiecare lucru iti aminteste de el. Decat sa te arunci in pat sa plangi, ar fi mai bine sa te apuci de curatenie. Ia o cutie mare si pune in ea tot ce-ti aminteste de el. Nu arunca cutia. S-ar putea sa-ti para rau mai tarziu. Leag-o cu banda adeziva si depoziteaz-o in debara. Nu-i asa ca pare mai goala camera? Si asa a mai trecut si timpul…
Dar vine seara… Cum o sa dormi tu singurica? Ce mare e patul. Incepi iar sa plangi. Stop! Inainte sa vina ora de somnic, poate ar fi mai bine sa faci ceva care sa te oboseasca. Iesi in parc si alearga, spre exemplu. Daca tot nu esti obosita, fa o baie fierbinte, bea un ceai de tei… Tot nimic? Hmm… trecem cu vederea de data asta si poti sa iei jumatate de somnifer. Dar nu mai mult!
Si asa a trecut si prima zi de singuratate. Dar ai grija!
- Nu suna la serviciu sa le spui ca nu poti veni / nu lipsi de la scoala sau facultate. Du-te! Socializarea o sa-ti faca bine. Plus ca o sa-ti ocupi toata ziua!
- Nu te aseza in fata televizorului cu galeata de inghetata in brate cum ai vazut tu in filme. Gandeste-te ca vrei sa arati bine pentru “viitorul”.
- Nu mai sta sa te gandesti cine a gresit sau sa-ti faci reprosuri ca poate ai mai fi putut salva ceva. Faptul este consumat. Nici nu mai conteaza a cui e vina. Gata, mergi mai departe!
- Plange-te, dar incearca sa nu terorizezi pe toata lumea din jurul tau cu asta. Prieteni, prieteni, dar exista o limita!
- Nu-l mai cauta! Sau nu acum. Calmeaza-te si vezi peste cateva zile daca e cazul sa-l suni.
In schimb, daca te-a inselat sau te-a mintit sau a fost… magar, sa-i zicem, ai putea sa-ti suni “prietena diabolica” (cam toate avem o astfel de prietena) ca sa va puneti pe facut planuri 
Glumesc.
… oare?
Voi dragii nostri? Ce faceti daca ea pleaca?
12 comments:
Sunt foarte de acord cu planurile tale… inafara de ultima faza… nu sunt genul razbunatoare. :) )
Insa socializarea intr-adevar ne salveaza de la starea proasta dupa despartire; vrem sau nu, ne mai ajuta sa ne luam mintea. Pacat insa ca multi, si ei si ele, se adancesc in singuratate din diverse mtoive atunci.
am inteles domnisoara Mircea Radu :) )))
Poate faci un ghid si pentru baieti ca noi suntem asa…mai devastati sentimental in situatiile alea :)
carcotasule, pai de unde sa stiu eu ce faceti si ce nu faceti voi? asta va rugasem pe voi sa-mi spuneti ;)
e secret de stat, nu putem sa-ti spunem :D
Nu pot sa-ti spun (cica e secret). iti dau 3 indicii: inghetata, Oprah si reviste glamour. :) )
si eu care credeam ca e altfel: imbatat cu prietenii, blonda cu sani mari, bruneta cu sani mari
Ce fac eu in cazuri din astea? Sunt disperat, distrus, devastat si ii scriu o scrisoare. Am scris una chiar acu o saptamana. Ea se gaseste aici:
http://porcusorulradioactiv.blogspot.com/2009/07/scrisoare-de-inima-albastra.html
Si nu, nu fac reclama nesimtita la blog punand linkuri a proasta pe toate blogurile pe care le vizitez. Pur si simplu mi s-a parut ca se potriveste cu subiectul.
cel mai naspa e cand seara iti dai seama ca esti singur. stiu, timpul vindeca ranile, dar uneori e foarte greu sa asculti ratiunea.
Ea m-a parasit… Intai am asteptat cateva zile, ma gandeam ca ii va trece, s-a mai intamplat. Apoi a intervenit negarea… m-am pus un pic pe plans. Etapa urmatoarea a fost sa planuiesc sa o recastig… am disparut o perioada timp in care m-am ocupat in primul rand de mine ca sa fiu cel mai bun “eu” in momentul reintalnirii. Nu a iesit bine, din pacate… sau din fericire. Poate nu era fata perfecta pentru mine… stii, oamenii se schimba. Banii ii schimba, devin rai si egoisiti. Am suferit enorm, a fost prima dragoste… Pot spune ca a fost o experienta utila care m-a adus cu picioarele pe pamant. Acum a survenit acceptarea.
@Porcusorul Radioactiv, anterros si motanul anonim: Bine ati venit pe la mine. Motanule, multumim de explicatii. Fiecare experienta (placuta sau neplacuta) ne invata ceva. :)
Depinde in ce circumstante se intampla despartirea. Mie mi s-a intamplat nu demult sa ma simt in plus dandu-mi seama ca sunt al treilea in cuplu… Sa mai simt ceva gen inima albastra, plansete, remuscari sau altele asemenea intr-un astfel de caz? Imposibil!
In alte cazuri am simtit ca e casa goala. Si am stat ore in sir gandind sau mai bine zis amintindu-mi unele momente. Spre deosebire ceilalti masculi, asa cum ai descris tu anterior, eu tin minte aproape toate momentele, datele importante si altele de gen. Cel putin pe majoritatea le retin si le retraiesc…
Post a Comment