-Deschide-mi, te rog. Ploua
- Si eu ce sa fac?
- Sa-mi deschizi. Sa ma primesti la tine.
- Nu.
- Bine. Atunci iesi afara sa stai cu mine.
- Nu.
- Nu vrei sa stai cu mine?
- Ba da, dar hai sa vorbim prin usa.
- Bine. Vorbim prin usa pana te hotarasti sa iesi. Eu te astept aici.
Si asa trecu o zi, trecura 2, trecu o saptamana, o luna, un an. Ea afara, el dupa usa… Vorbeau… Isi povesteau de toate.
Intr-o zi, el se hotari sa deschida usa. Ce se putea intampla? Asa ca in timp ce descuia, ii spuse:
- Vezi ca deschid. Sa te stergi bine pe pantofi inainte sa intri, da?
Dar nu primi niciun raspuns. O striga, se uita pe vizor… Ea nu mai era acolo… Descuie usa in graba si iesi in fata casei, in speranta ca ea este acolo,dar nu l-a auzit. Nu era. Alerga pana in coltul strazii, apoi mai departe… Si mai departe. Dar ea nu era nicaieri. Se intoarse trist acasa…dar se hotari sa lase usa deschisa de acum inainte. Doar ca ea nu se mai intoarse niciodata…
Sunday, June 21, 2009
Usa
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
Interesanta povestioara…
El: Esti uda…O sa-mi uzi podeaua si poate urma pasilor tai uzi va ramane intiparita pe podeaua mea. Sau poate doar mi-e frica sa te vad uda. Prin usa nimic rau nu se poate intampla. Ma pot bucura de tine si podeaua va ramane intacta.
Doar ca ea a uitat sa astepte. Sau a asteptat prea mult si a renuntat.
…momente care trec pe langa noi pentru ca nu avem curajul sa deschidem usa.
multumesc galushca
Deci ne inciti la oportunism? :lol:
Post a Comment